Înnegrirea unui bec uzat este de fapt un fenomen de sublimare, care se datorează faptului că filamentul unui bec incandescent este de obicei realizat din wolfram.

Când becul se încălzește, filamentul de wolfram se sublimează din cauza căldurii și se transformă în gaz. Aceste gaze care conțin căldură se solidifică atunci când întâlnesc părțile cu temperatură scăzută ale peretelui interior al becului, formând substanțe de tungsten negre care aderă treptat la peretele interior al becului.

Durata de viață a becurilor este de obicei limitată de problema sublimării filamentelor de tungsten. Când un bec este încălzit, filamentul de tungsten se sublimează și devine treptat mai subțire și, în cele din urmă, se poate arde. Odată ce peretele interior al unui bec devine negru, durata de viață a acestuia se va scurta. Prin urmare, durata medie de viață a unui bec incandescent este de obicei de numai aproximativ 1.000 de ore.

Lămpile cu incandescență au multe avantaje, cum ar fi sursa de lumină mică, redarea bună a culorilor și apropierea de lumina naturală. În plus, după mai multe procesări și modele, au fost derivate multe tipuri diferite de becuri. Cu toate acestea, lămpile cu incandescență au și dezavantaje. De exemplu, atunci când sunt pornite, temperatura lor crește și convertesc doar 2% din energia electrică în energie luminoasă, în timp ce cea mai mare parte a energiei electrice este irosită sub formă de căldură.

În concluzie, înnegrirea unui bec este un fenomen de sublimare. Dacă nu există nicio problemă cu becul în sine, acesta poate fi folosit în continuare. Cu toate acestea, având în vedere eficiența scăzută și durata de viață scurtă a becurilor incandescente, ar putea fi necesar să se ia în considerare înlocuirea acestora cu alte tipuri de becuri, cum ar fi becurile LED, care au o eficiență energetică mai mare și o durată de viață mai lungă.